Tatal orfanilor

Iarna pusese stapanire pe orasel.Copiii mai mici priveau prin ferestre minunatiile iernii,iar cei mai marisori,ieseau prin curti batandu-se cu zapada.Prin parculet oamenii treceau grabiti.Un baietel de vreo sapte-opt anisori,singur si tremurand de frig statea pe o banca.Buzele ii erau vinete de frig si fata slaba era galbena ca ceara.Plangea si din cand in cand isi indrepta privirea spre cerul acoperit de  nori.

Trecura multi barbati si femei pe langa el.Toti erau grabiti si nu aveau habar de intristarea baietelului.Deodata ,pe aleea parcului aparu un barbat mai varstnic.Pasea incet si ganditor.Observatorul atent ar fi citit pe fata lui intristarea,care se asocia de minune cu cerul acoperit de nori.Unicul sau fiu nu se mai intorsese din razboi.Ramasese cu sotia lui sa-si planga amarul vietii,lipsiti de fiul lor-speranta batranetii.

Cararea pe care mergea ganditor,trecea prin dreptul bancii,pe care statea baietelul inghetat de frig.

-Ce faci acolo,micutule?Astepti pe cineva?zise barbatul descretindu-si fruntea

-Da domnule,raspunse baietelul.Il astept pe Dumnezeu sa ma ia la el.

-Ce vrei sa spui baietelule?Esti bolnavior?Crezi ca vei muri?

-Nu dar anul trecut,Dumnezeu i-a luat pe tatal meu si pe fratele meu mai mic in casa lui,in cer.Iar ieri,la spital,mama mi-a spus ca pleaca si ea tot acolo si ca Dumnezeu nu ma va parasi in nici un fel,Acum n-am pe nimeni,care sa ma imbratiseze si sa-mi dea sa mananc.E atata vreme de cand ma uit in sus,sa vad daca vine Dumnezeu,dar nu vad nimic!Totui Dumnezeu va veni desigur,daca il mai astept putin.Nu-i asa domnule?

-Da,copile draga,zise domnul ganditor,napanindu-l lacrimile.Nimeni nu-l asteapta in zadar pe Dumnezeu.El m-a trimis sa port de grija tie!Vino cu mine!Nu te voi lasa sa duci lipsa de nimic.

Ochii baietelului stralucira de bucurie si pe fata lui aparu un zambet de biruinta.

-Stiam bine,zise el,ca Dumnezeu va veni sau va trimite pe cineva,caci mama niciodata n-a spus minciuni.Dar cat ati intarziat pe drum si cat a trebuit sa va astept!

Prin parculet oamenii treceau grabiti.Nimeni nu stia ce bucurie se asternuse in cele doua inimi.Tatal ceresc lucrase la aceasta bucurie,El,Tatal Orfanilor!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s