Ecouri în viață

Aflându-se într-o excursie pe munte,o familie tânără a poposit la o cabană.Băiatul cel mic,supărat pe fratele său,s-a dus în spatele cabanei și a strigat manios:,,Te urăsc!”dar imediat,un glas puternic i-a răspuns:,,Te urăsc,te urăsc…!”

Speriat,copilul a alergat la tatăl său și i-a povestit toată pățania,spunându-i că cineva în vale strigă că-l urăște.Tatăl a înțeles imediat despre ce este vorba,si-a luat copilul de mână si au mers în același loc.,,Acum striga:Te iubesc,te iubesc!…

-Ține minte,copile,așa este in viață.Dacă ești om rău,vei întâlni răutate.Dar dacă ești om bun și te porți frumos cu ceilalti,vei găsi înțelegere la tot pasul.Chiar dacă nu vei fi iubit intotdeauna de oameni,în schimb dragostea lui Dumnezeu va fi mereu cu tine.Să nu uiți aceste adevăruri!

,,O inimă veselă înseninează fața,dar când inima este tristă,duhul este mâhnit”,spunea înțeleptul Solomon.Daca vrem să întâlnim fețe senine,trebuie mai întâi ca inimile noastre să fie vesele,deschise pentru dialog cu ceilalți.Aceste este un ecou bun in viață.

Anunțuri

Ce căutați?

Bogatie?-,,Si ce ar folosi unui om sa câștige toată lumea,dacă…s-ar pierde pe sine însuși?”(Luca9:25)

Fericire?-,,Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!”(Psalm32:1)

Adevărata viață?-,,Și viața veșnică este aceasta: sa te cunoasca pe tine, singurul Dumnezeu adevarat,și pe Isus Hristos,pe care l-ai trimis Tu.”(ioan17:3)

Siguranta?-,,Veniți la mine,toți cei truditi și împovărați,si eu va voi da odihna.”(matei11:28)

Pace?-,,Hristos a făcut,,pace prin sângele crucii lui.”(coloseni1:20)

Libertate?-,,Isus Hristos spune: ,,Duhul Domnului este peste mine,pentru că m-a uns sa vestesc săracilor Evanghelia,M-a trimis…să propavaduiesc robilor slobozirea,și orbilor capatarea vederii,să dau drumul celor apăsați.”(Luca4:18)

Onoare?-,,Si tu unbli dupa lucruri mari?Nu umbla dupa ele!Căci iată,voi aduce nenorocirea peste orice făptură,zice Domnul…”(Ieremia 45:5)

Dragoste?-,,…Dumnezeu este dragoste.Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul său fiu,ca noi să trăim prin el.”(1ioan 4:8,9)

Tatal orfanilor

Iarna pusese stapanire pe orasel.Copiii mai mici priveau prin ferestre minunatiile iernii,iar cei mai marisori,ieseau prin curti batandu-se cu zapada.Prin parculet oamenii treceau grabiti.Un baietel de vreo sapte-opt anisori,singur si tremurand de frig statea pe o banca.Buzele ii erau vinete de frig si fata slaba era galbena ca ceara.Plangea si din cand in cand isi indrepta privirea spre cerul acoperit de  nori.

Trecura multi barbati si femei pe langa el.Toti erau grabiti si nu aveau habar de intristarea baietelului.Deodata ,pe aleea parcului aparu un barbat mai varstnic.Pasea incet si ganditor.Observatorul atent ar fi citit pe fata lui intristarea,care se asocia de minune cu cerul acoperit de nori.Unicul sau fiu nu se mai intorsese din razboi.Ramasese cu sotia lui sa-si planga amarul vietii,lipsiti de fiul lor-speranta batranetii.

Cararea pe care mergea ganditor,trecea prin dreptul bancii,pe care statea baietelul inghetat de frig.

-Ce faci acolo,micutule?Astepti pe cineva?zise barbatul descretindu-si fruntea

-Da domnule,raspunse baietelul.Il astept pe Dumnezeu sa ma ia la el.

-Ce vrei sa spui baietelule?Esti bolnavior?Crezi ca vei muri?

-Nu dar anul trecut,Dumnezeu i-a luat pe tatal meu si pe fratele meu mai mic in casa lui,in cer.Iar ieri,la spital,mama mi-a spus ca pleaca si ea tot acolo si ca Dumnezeu nu ma va parasi in nici un fel,Acum n-am pe nimeni,care sa ma imbratiseze si sa-mi dea sa mananc.E atata vreme de cand ma uit in sus,sa vad daca vine Dumnezeu,dar nu vad nimic!Totui Dumnezeu va veni desigur,daca il mai astept putin.Nu-i asa domnule?

-Da,copile draga,zise domnul ganditor,napanindu-l lacrimile.Nimeni nu-l asteapta in zadar pe Dumnezeu.El m-a trimis sa port de grija tie!Vino cu mine!Nu te voi lasa sa duci lipsa de nimic.

Ochii baietelului stralucira de bucurie si pe fata lui aparu un zambet de biruinta.

-Stiam bine,zise el,ca Dumnezeu va veni sau va trimite pe cineva,caci mama niciodata n-a spus minciuni.Dar cat ati intarziat pe drum si cat a trebuit sa va astept!

Prin parculet oamenii treceau grabiti.Nimeni nu stia ce bucurie se asternuse in cele doua inimi.Tatal ceresc lucrase la aceasta bucurie,El,Tatal Orfanilor!